Pentru a descrie Frumusețea Dumnezeilor, Părinții Cosmici ai Galaxiei noastre, am avea nevoie de un vocabular cu o percepție mai delicată decât cea de care se bucură omul în prezent. Acești Glorioși Dumnezei Părinți pot fi imaginați ca fiind cei mai frumoși dintre cei mai frumoși: Robele Lor de Autoritate sunt de un Alb cât se poate de pur și de strălucitor, iar Ființele Lor întregi reprezintă Apogeul Luminii și al Flăcării, încorporate, îmblânzite și temperate în conturul și aspectul lor astfel încât să poată fi admirate de ceilalți.
Cei dintre noi care au fost martori ai inițierilor în cursul cărora o Pereche de Ființe Exquisite și Desăvârșite sunt învestite cu Privilegiul de a cunoaște Puterile Creative ale unui Soare sunt profund impresionați de transferul în mâinile Inițiatului al Sceptrului Puterii, în care rezidă Centrul Magnetic al Iubirii și Ritmul corespunzător locului pe care Soarele îl va ocupa în Sistem.
Acest Sceptru este legat în mod mistic de bătaia tuturor Curenților de Viață care iau formă și se maturizează într-un Lanț particular. El reprezintă atracția magnetică ce menține sufletele în interiorul orbitei acestui Soare și a Planetelor sale. El menține chiar Soarele în poziția sa potrivită și permanentă în galaxia aflată într-o continuă mișcare căreia îi aparține.

Atunci când, ulterior, Soarele nostru particular, Helios și Vesta, i-a trimis pe Elohimi să creeze și să construiască Planetele, fiecare Elohim a primit un Sceptru magnetizat, extras din ceea ce formează Sceptrul Cosmic al Sistemului nostru Solar. Acest Sceptru rămâne la Domnul Lumii pe tot timpul cât Planeta este populată de o viață evolutivă. Sceptrul Planetei Pământ a rămas la Sanat Kumara până la întoarcerea sa pe Venus și este acum păstrat de Domnul Gautama; el rămâne în camerele secrete ale Shamballei în cea mai mare parte a anului și este scos doar cu ocazia anumitor evenimente mistice.
Sceptrele pe care le poartă capetele încoronate ale Pământului sunt simboluri ale Autorității Divine manifestate în aceste Curenți de Viață. Aceste Sceptre sunt Gardienii Poporului, iar puterea magnetică ce curge de-a lungul și prin coloana vertebrală a fiecărei ființe este o replică a acestei puteri.
Dacă acest Sceptru Cosmic ar fi retras de pe Planeta Pământ, corpurile oamenilor ar zbura în spațiu, iar sufletele care se află în prezent în tărâmurile celor dezîncarnați ar fi eliberate în Univers. Veți vedea curând cât de importantă este această putere magnetică. Acest Sceptru conține două sfere cilindrice, reprezentând aspectele pozitiv și negativ ale Puterii Vieții. Atunci când Este așezat pe piramida care Îl susține, El se află într-un echilibru perfect. Un capăt al acestui mare Sceptru reprezintă atracția gravitației care, în sine, este o binecuvântare pentru cei neînzestrați cu trezire spirituală. Atunci când această atracție este inversată prin activitatea propriei vieți a individului, Ea reprezintă Ascensiunea.
Aceste două activități funcționează în mod constant prin coloana vertebrală a fiecărui om. Arcul de energie electrică descendent ancorează corpul la suprafața Pământului, iar puternicul curent ascendent vă permite să stați drepți și să vă mișcați, în loc să rămâneți întinși pe spate pe sol. Atunci când activitatea vieții este încărcată mai puternic în arcul ascendent, ajungem în punctul în care atracția gravitațională a Pământului nu mai poate reține Curentul de Viață și în care Ascensiunea devine posibilă. Pentru fiecare persoană care ajunge la punctul Ascensiunii, ieșind din roata nașterii și a renașterilor pentru a nu mai reveni, această Ramură a Puterii este luată de Maestrul care prezidează. Puterea sa magnetizează curentul de Înălțare, eliberând Curentul Vieții din atracția gravitațională a Pământului.


DOAR DOUĂ ACTIVITĂȚI ALE VIEȚII

Există doar două activități în Viață. Este atât de simplu și totuși s-a brodat atât de mult în jurul studiului misticismului și al controlului de sine încât nimeni nu mai înțelege nimic. Există doar inspirația și expirația.

Există MAGNETIZAREA (inspirația) darurilor și puterilor Prezenței lui Dumnezeu și apoi RADIEREA lor (expirația). Aceste două activități au loc la niveluri cosmice în raport cu sistemele solare și galaxiile universurilor întregi.
Vom încerca să vă arătăm puțin din această Schemă Cosmică, astfel încât să puteți înțelege locul în care se află în prezent atât Sistemul nostru Solar, cât și Galaxia noastră.

La EXPIRAȚIE, atunci când are loc creația, Soarele Central al unui Sistem expiră Sorii din propria Sa Aură. Fiecare Soare, la rândul său, expiră Planetele destinate să alcătuiască Sistemul Solar. Toate acestea sunt, desigur, o expresie a expirației Divinității galaxiei respective și apoi a Universului Solar.

La sfârșitul unei „Zile Cosmice”, Marele Soare Central al unui Sistem îi înștiințează pe toți Sorii aflați sub El că a venit momentul să-Și inspire Planetele, pregătind astfel inspirația tuturor Soarelui și a Planetelor Lor pentru a reveni în Inima Marelui Soare Central.

Marea și Puternica Vesta, Mama Divină a Sistemului nostru Solar, adică a Soarelui nostru, explică lucrul acesta astfel:
GALAXIA CĂREIA ÎI APARȚINE PĂMÂNTUL,
Helios și cu Mine aparțineam unei Galaxii mult mai mari decât cea în care slujim în prezent și Noi eram o Planetă în această Galaxie, a Patra Planetă a unui Sistem, exact așa cum Pământul este astăzi numărul 4 în raport cu Soarele său.

Galaxia noastră era condusă de un Mare Soare Central reprezentat de Două Ființe Puternice ale căror Nume au dispărut din limbajul Pământului vostru de foarte mult timp, dar care semănau cu sunetele „Elohae” și „Eloha”, implicând aspectele feminin și masculin ale Elohimilor.

Acest Mare Soare Dumnezeu și Zeiță a trimis Doisprezece Sori Puternici într-un arc descendent al creației, iar acești Doisprezece Sori, coborând, au trimis la rândul lor, însă pe orizontală, Douăsprezece Mari Planete. Sistemul nostru cuprindea astfel un Mare Soare Central și cei doisprezece Sori ai Săi, fiecare Soare având în jurul Lui douăsprezece Planete, ceea ce, numărând și cei doisprezece Sori, făcea în total 156 de Planete (fără a socoti Marele Soare Central).
Sistemul solar căruia îi aparține Pământul (sistemul vostru) provine din Soarele Central al lui Alpha și Omega, care cuprinde Șapte Sori cu câte Șapte Planete fiecare, ceea ce face în total 56 de Planete, adică cu 100 de Planete mai puțin decât Sistemul lui Elohae și Eloha.

Permiteți-Mi să repet: aveți Marele Soare Central din care proveneam Helios și cu Mine și, dedesubt, există doisprezece Sori. Al Patrulea dintre acești Sori, în coborâre, formase Sistemul căruia Îi aparțineam Noi și acesta era Alpha și Omega. Acest Soare, pentru a-și constitui Sistemul, a trimis astfel douăsprezece Planete pe orizontală, iar Helios și cu Mine eram a Patra începând de la Soare. Acest lucru s-a produs la Expirația Sorilor descendenți și a Planetelor care se desfășurau. Era Expirația Vârfului Divin în ceea ce privea crearea acestei Galaxii.

La Inspirație, punctul la care ajungeți astăzi în Galaxia voastră, Sorii au început să urce, numărul 12 intrând pe orbita numărului 11, care intra pe orbita numărului 10 și așa mai departe, toate Planetele unui Sistem urcând și ele cu un rang.

Noi reprezentam a patra Planetă din al patrulea Sistem Solar, cel al lui Alpha și Omega. În acel timp, toți Sorii din sistemul nostru actual erau cu toții Planete!

Alpha și Omega erau Soarele Nostru. Prima Planetă care a ieșit din Ei a fost Osiris și Isis, a doua Apollo și Diana, a treia Krishna și Sophia, iar a patra am fost Noi înșine, Helios și Vesta. Prima mișcare a Inspirației i-a atras pe Osiris și Isis în Inima lui Alpha și Omega, iar fiecare Planetă s-a apropiat de un loc mai aproape de Inima Soarelui. Astfel am ocupat Locul al Treilea în acest Sistem.

În cea de-a doua mișcare a Inspirației, am ocupat Locul al Doilea, apoi Primul Loc în a treia mișcare — iar în cele din urmă am fost reasimilați în Prezența lui Alpha și Omega care, la rândul Lor, s-au întors în Marea Prezență a Soarelui Lor Central, care era Elohae și Eloha, ocupând mai întâi locul al treilea, apoi al doilea și primul, înainte de a fi reabsorbiți.

Ce se întâmplă exact cu Sorii atunci când Sunt absorbiți de Marele Soare Central? Acest lucru pare să vă neliniștească puțin.
Atunci când am fost reabsorbiți, NOI NU AM FOST PUR ȘI SIMPLU DIZOLVAȚI! După cum nici voi, ca indivizi, nu sunteți reduși la neant atunci când sunteți absorbiți în propria voastră Prezență Divină în timpul Ascensiunii voastre. Lucrul care sperie corpul studențesc este ideea de a fi redus la neant în timpul absorbției, însă acest lucru nu se întâmplă.